Daca nu e rupt … rupe-l
Acum cateva saptamani am recitit o excelenta lucrare (al carei titlu este acelasi cu cel mai sus amintit) scrisa acum cativa ani de Robert J. Kriegel si Louis Patler si care, desi nu stiu sigur in acest moment, este posibil sa aiba si o versiune in limba romana. Autorii se refera la faptul ca in trecut schimbarea avea loc treptat si intr-o forma previzibila.
Multi dintre noi (in special cei in varsta de peste 50 de ani) ne mai amintim inca de exercitiile de planificare (nu doar in context politic, ca de exemplu in Romania anilor ’70, ci si in Spania si in restul lumii) care pe atunci se numeau strategice, care erau la moda cand noi ne aflam in perioada noastra universitara. Lucrurile se intamplau asa deoarece in acele momente, independent de optiunile politice, majoritatea lumii si in consecinta majoritatea organizatiilor se miscau in contexte de “certitudine” si in contexte unde 90% din factori erau mai mult sau mai putin previzibili.
A fost oare cineva capabil sa evalueze si sa analizeze impactul global care a fost generat odata cu schimbarea politica in vechiul URSS? A fost oare cineva capabil sa prevada schimbarile pe care avea sa le aduca in vietile noastre aparitia internetului? A fost oare cineva capabil sa determine sau sa prevada ce se va intampla odata cu noile mijloace de comunicare in masa? Oare care va fi impactul dezvoltarii retelelor de socializare asupra vietilor noastre? Toate aceste chestiuni reprezinta o mostra a gradului de incertitudine care ne guverneaza vietile.
Este evident ca incepand cu finalul anilor ’80 modalitatile traditionale de analiza si planificare au inceput sa se loveasca de realitati diferite si schimbari permanente. Azi, in anul 2010, trebuie sa fim constienti atat in Romania, in Spania cat si in restul lumii ca, pentru a fi capabili sa anticipam si sa ne adaptam la schimbari, la noile sisteme de organizare sociala, la noile cerinte, la problemele care genereaza diversitatea, societatile au nevoie de noi lideri si organizatiile de noi manageri. Daca dorim sa avansam, liderii si managerii viitorului trebuie sa fie aceia care vor sti sa aplice principiul daca nu este rupt … rupe-l si in consecinta ar trebui sa fie capabili sa aduca noi propuneri, sa invete sa foloseasca noi forme de a gandi, gestionand si adaptandu-se schimbarilor si conducandu-ne pe noi toti prin acest proces.
Citandu-i pe autori “intelepciunea traditionala ne spune ca ar trebui sa raspundem rapid schimbarii. Dar liderii viitorului nu trebuie doar sa raspunda, trebuie sa fie creatori”. Cei care au mentalitatea de a-l rupe stiu ca viitorul nu se gaseste undeva ci se inventeaza. Viitorul este modelat de persoanele care au viziunea, valoarea si intelepciunea de a gandi dincolo de limitele cunoasterii.
Subscriu din plin criteriului ca, pentru ca aceasta schimbare sa fie posibila si sa se poata derula intr-o forma de succes, este nevoie de o reala schimare a metodelor de invatare (de fapt sunt dintre cei care gandesc ca probabil universitatea este astazi una din institutiile care are cel mai mult nevoie de schimbare). Pe de o parte deoarece noile generatii s-au nascut in medii totalmente diferite de ale noastre si au nevoie de noi forme de a asimila cunostinte si pe de alta parte deoarece nu vom avea un nou profil de lider si de manager daca nu introducem in mediul academic noi mecanisme, care sa faciliteze procesul de invatare a mai mult decat a unui catalog de notiuni pe care trebuie sa le asimilam.
Va invit pe toti sa va inundati viata personala si profesionala cu senzatia si necesitatea de a rupe si, desi ma repet cu mesajul din ultimele luni, va rog sa facem un efort pentru a ne reinventa, deschizandu-ne ochii, incercand sa nu privim in urma ci sa ne asezam mult mai ferm picioarele pe noul drum.
Inchei acest buletin cu o fraza a autorilor: “Traieste-ti viata cu mentalitatea rupe-l si te vei surprinde continuu pe tine insuti”. Vei face mai mult decat vei putea, vei fi mai mult decat ai crezut ca erai si vei trai o viata satisfacatoare, plina si emotionanta”. O viata care ne-a facut sa constientizam inca o data (ma refer la impactul provocat in ultimele saptamani de vulcanul islandez) micimea fiintei umane in fata naturii, in raport cu care cu siguranta avem un impact (probabil mai degraba negativ) si care reactioneaza intr-o forma brutala si putin predictibila de catre noi.
Va multumesc pentru atentia acordata acestui buletin si va informez ca
daca doriti mai multe detalii despre serviciile noastre de consultanta in
resurse umane puteti accesa pagina noastra web www.creare.ro. Dacã doriti
sa ma contactacti personal o puteti face la adresa jphortal@creare.ro.
Pe curand,
Pau Hortal
President
jphortal@creare.ro
www.creare.ro
|
