Criza …… ce criza? Perceptie sau realitate
Dupa cum v-am mai povestit, urmaresc cu mare atentie articolele lui Victor Lupu din publicatia Nine O´clock. Acum cateva saptamani scria: “Intotdeauna a fost asa: cand ceva merge bine toti isi insusesc meritele, dar cand lucrurile merg prost, nimeni nu vrea sa-si asume vina”. Victor afirma acest lucru in contextul unei avalanse de acuze care s-a produs in tara cu privire la responsabilii crizei si la dezbaterile aparute despre caile de iesire din criza. Si eu, in tot acest timp, am reflectat asupra celor doua concepte: perceptie si realitate.
Din postura mea de angajator care a decis sa investeasca timp si bani in aceasta tara, ceea ce vad eu, dupa cum am afirmat si in buletinele anterioare, este o mare contradictie intre o situatie cu un inalt potential de dezvoltare si cea reala de stagnare sau chiar de recesiune. Desi se poate intelege scaderea pe care PIB din anul 2009 cu aproximativ 7 procente (ca o consecinta a primului si marelui impact al crizei internationale), sunt aproape inacceptabile previziunile pentru anul acesta, previziuni care au in vedere scaderi ale PIB-ului intre 1 si 3%. Ultimele statistici din luna august indica procentul de 1.9%, fara ca nimeni sa indrazneasca sa faca previziuni pentru anul 2011.
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult este senzatia de “conformare si acceptare a situatiei” pe care o percep in multe sectoare de activitate, atat in sectorul public cat si in cel privat. Si fac acest comentariu relationandu-l cu cateva rezultate aparute intr-o recenta statistica realizata de Stanton Chase International la nivel de CEO si manageri ale organizatiilor stabilite in Romania. Doar 13% din managerii romani se arata optimisti in ceea ce priveste evolutia economica in urmatoarele 12 luni, ceea ce este, dupa parerea mea, destul de alarmant.
In tot acest timp am putut sa asist, urmarind tot ceea ce se intampla in media, la o avalansa de acuze intre personajele vietii publice, in timp ce multe dintre problemele reale ale economiei continua sa nici un fie aduse in discutie. Drept exemplu vreau doar sa amintesc faptul ca multi dintre romanii cu care am relationat sunt de parere ca recenta crestere a TVA-ului nu este decat un stimulent pentru o crestere si mai mare a economiei subterane, consecinta totalmente contrara celei care s-a dorit in momentul in care s-a luat aceasta decizie.
Victor Lupu sugereaza faptul ca intreaga clasa politica ar trebui sa-si asume responsabilitatea crizei, care, desi inceputa si generata in Statele Unite ale Americii, a descoperit in Romania, in Spania si in restul tarilor problemele reale ale fiecarei tari si care, dupa cum el insusi afirma, nu se va rezolva doar prin cresterea impozitelor, reducerea cheltuielilor si restructurari in sectorul public. Si inca o data ma gandesc la cele doua concepte: perceptie si realitate.
Criza pe care o traim a fost generata de factori exogeni si s-a acutizat in timp odata cu agitarea mai multor “baloane de sapun nationale” in care am trait in ultimiii ani. In timp ce balonul de sapun spaniol este clar relationat cu sectorul imobiliar, cel romanesc este, dupa parerea mea, rezultatul unui proces “ireal” de crestere si expansiune care nu s-a bazat pe structuri solide si care a exploatat in consecinta lipsa unui sector financiar autohton. In orice caz cred ca ambele ‘baloane de sapun’ se maresc din cauza liderilor nostri si a “clasei politice”. Din aceasta cauza ma preocupa rezultatele sondajului anterior amintit si sentimentul de acceptare care se pare ca se instaleaza rapid si se consolideaza in mintile clasei politice care ne conduce.
Am asistat la Madrid in luna iulie la un seminar al lui Felipe Gonzalez (Felipe Gonzales a fost al treilea presedinte al partidului socialist din Spania PSOE si cel care a condus procesul de aderare a Spaniei la NATO si Uniunea Europeana).
Dupa cum stiti, a fost conducatorul unui “club de intelepti” creat de Uniunea Europeana pentru a reflecta asupra problemelor care pot aparea in viitor. Ca un rezumat al convingerilor sale, s-ar putea afirma urmatoarele: “ In Spania in special si in Europa in general cunoastem o stare de bine de care cred ca toti suntem multumiti si la care in mod evident nu vrem sa renuntam, dar cu toate acestea trebuie sa facem ceva, respectiv fie crestem productivitatea economiei noastre, fie reducem cheltuielile. Trebuie sa ne punem intrebari si sa gasim solutii. Platim si vom continua sa platim pentru ca nu am facut reforme care sa ne potenteze competitivitatea la momentul potrivit. Am pierdut 8 ani.”Iar Felipe vorbea nu doar despre reformele economice ci si despre cele politice.
Este evidente faptul ca, desi simptomele pot fi diferite, analiza este valabila pentru toate contextele. Inca mai sunt multe lucruri de facut si inca mai sunt multe oportunitati. Haideti sa ne concentram asupra lor spre binele tuturor.
La sfarsit vreau sa va povestesc o anecdota pe care probabil multi dintre voi o cunoasteti: “Un pacient intra in cabinetul medicului ingrozit de ceea ce i s-a intamplat si apasandu-si frenetic tot corpul cu degetul (sold, piept, cot….) ii spune medicului ca-l doare aici, aici, aici….. Este grav? Doctore ce am? Medicul ia mana pacientului si constata ca singura lui suferinta este ca are degetul rupt.”
Aceasta scurta anecdota este mai mult decat relevanta pentru faptul ca de foarte multe ori problemele reale nu sunt altele decat o perceptie inexacta a realitatii si a propriilor noastre probleme.
Va multumesc pentru atentia acordata acestui buletin si va informez ca
daca doriti mai multe detalii despre serviciile noastre de consultanta in
resurse umane puteti accesa pagina noastra web www.creare.ro. Dacã doriti
sa ma contactacti personal o puteti face la adresa jphortal@creare.ro.
Pe curand,
Pau Hortal
President
jphortal@creare.ro
www.creare.ro
|
